Comuna Cacica este situată în partea centrală a judeţului Suceava, , în zona de podiş şi a dealurilor subcarpatice la intersecţia drumurilor naţionale D.N.2E Păltinoasa-Solca şi drumurile judeţene D.J. 178 A Pîrteştii de Sus - Costina, D.J. 178 E Botoşana – Pîrteştii de Sus.
Numele satului îşi are originea din limba poloneză, cuvântul „kaczka” însemnând „raţă”.
Aceasta îşi are începuturile odată cu ocuparea Bucovinei de către Imperiul habsburgic şi întocmirea de noua administraţie a primelor hărţi şi recesăminte, unde apar notificate, pentru început, doar denumirea pârâului şi a văii "KASIKSA" (1774), "KACZIKA" (1775), "TKACSIKA" (1790) şi apoi, menţionate şi redate grafic 11-17 locuinţe, unele poate doar sezoniere, ridicate de către sătenii din Pîrteşti care foloseau păşunile din acest fund de vale. În scurt timp de la ocupaţie, Camera aulică vieneză angajează, în noua provincie, ample investiţii geologice în scopul descoperirii zăcămintelor de sare, finalizate cu un început de expoatare la Solca şi la Cacica. Aceasta va duce pentru Cacica la colonizări masive de muncitori şi specialişti polonezi (Bochnia şi Wieliczka – zona Cracovia), la care se mai adaugă ucraineni, slovaci, germani, maghiari, evrei… dar şi numeroase familii de bejenar ardeleni, şi ei în căutarea unui destin mai bun.
Deşi documentar satul Cacica nu deţine, asa cum s-a văzut, o vechime deosebită, pe teritoriul său de astăzi cercetările arheologice au indetificat urme de locuire foarte vechi şi variate: neolitic (cultura Cucuteni), epoca bronzului (cultura Noua), importante vestigii dacice şi din perioada de fomare a poporului român (dealul Troian – sec. VII - IX) şi evul mediu (sec. XVI - XVII).
Odată cu descoperirea, în anul 1790, a zăcământului de sare, la o adâncime de 12 m, se conturează perspectiva intensificării exploatării sării, în primul rând sub forma sa solidă.
În anul 1791 a început exploatarea propriu-zisă a sării geme de la Cacica, după care, se va trece la extinderea amenajărilor şi instalaţiilor în scopul obţinerii sării în stare brută şi recristalizată prin fierberea sărămurii. Drept urmare, cu timpul, Cacica se va dezvolta demografic şi economic.
În 1810 în Cacica erau 305 locuitori, iar polonezii erau cei mai numeroşi. În 1896 în localitate erau aproximativ 2000 de locuitori, din care peste 1000 de altă naţionalitate decât cea română. Localitatea Soloneţu Nou a fost întemeiată în 1834 de 30 de familii de munteni polonezi (gorali) veniţi din Adâncata. În 1842 erau atestate 200 de familii de polonezi. În 1910 în localitate erau 813 locuitori. Evoluţia nr. de locuitori în comună se prezintă astfel: în 1930 erau 1711 polonezi, în 1956 erau 1057 polonezi, în anul 1966 erau 1047 polonezi, în anul 1977 erau 1046 polonezi, iar în 1992 erau 1001 polonezi. Aceştia din urmă repartizaţi astfel: 612 în satul Soloneţu Nou (care este cea mai mare comunitate compactă de polonezi din ţară), 298 în satul Cacica, 43 în cătunul Runcu, 30 în cătunul Maidan şi 18 în satul Pârteştii de Sus.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu