Cacica...în zilele noastre

Chiar dacă aceasta zonă a devenit destul de mediatizată, atunci când întrebi, localnicii spun că aici nu e zonă turistică. Da, e frumos pe la ei, după cum spunea o doamnă cu trei copii al cărei soţ lucrează în Spania, nu se compară cu alte părţi: nu i-a plăcut deloc acolo, era urît… Dar e un soi de frumos pentru noi şi-ai noştri. Sînt obcinile Bucovinei, peisaje idilice, mioritice, deal-vale şi tot tacîmul, cu case falnice ce-ncep să-şi iţească măcar un etaj… Dar, zic tot ei, oamenii, nu se compară cu cele din Marginea sau Cajvana, comune învecinate, care au două, trei etaje, pentru că oamenii de acolo sînt plecaţi la munca în străinătate încă de pe vremea lui Ceauşescu...
În Cacica, încă se mai păstrează casele cu prispă sau cerdac, făcute din lemn şi acoperite cu draniţă (un soi de solzi din lemn, în general maro, care ţin de cald, dar sînt şi de decor). Desigur, acestea nu reprezintă decît o parte dintre ele: tendinţe de a le renova, mări şi adapta modelor nescrise, dar puternice, copleşitoare. Deja au apărut şi aici cîteva case portocalii, ba chiar şi roz, din BCA, "cum se poartă acum": una dintre ele este chiar o pensiune, alta " unul din restaurantele locale, Mărţişor, care, în timp, se pare că va deveni şi hotel…
Există şi case hipertradiţionale, cu stîlpi maramureşeni, minuţios sculptaţi. Dar şi altele avangardiste, dacă nu în mici elemente arhitecturale (un ochi de geam rotund, marinăresc…), în adăugirile gardului sau grădinii: leii de piatră (despre care am mai amintit), piticii, felinarele şi moriştile de grădină…