Mina de sare

Este situata in localitatea cu aceeasi denumire, este amplasata in partea de N a tarii, la 42 kilometri vest de orasul Suceava si 17 kilometri nord de Gura Humorului. Aerul puternic ozonat, puritatea si frumusetea naturii fac o destinatie de vis din acest loc in orice anotimp fie pentru odihna sau agrement, fie pentru tratamentul bolilor respiratorii. Intrarea in "ocna" se face pe trepte de brad vechi de peste 200 de ani, mineralizate de saramura ce a patruns in lemn.
Munca cu dalta si barosul a ocnasilor de altadata a lasat adevarate lucrari de arta, care poarta pecetea talentului - scari de acces taiate in masivul de sare, tavane boltite sau galerii imense. Dar adevarata masura a maiestriei celor care au sapat sarea cu ciocanul o dau mica biserica daltuita in sare la o adancime de 27 de metri si sala de dans aflata la 37 de metri adancime. Aceasta capela catolica daltuita in sare poarta hramul Sfintei Maria si ii aduna de doua veacuri pe toti localnicii la serviciul divin de Sf. Varvara, protectoarea minerilor.
Dintre lucrarile miniere executate in capela se pot vedea si astazi altarul, amvonul, chilia preotilor si rambelul din sare cioplita in care este zidita icoana Sfintei Varvara. Mai jos, in interiorul minei, prin galeriile sapate manual in masivul de sare, se ajunge la adancimea de 44 metri in Grota Piticilor si in Sala de Bal, lucrate numai cu ranga si barosul. Inainte de a intra in spatioasa sala de bal, inconjurata de un balcon, la o adancime de 38 metri, te intampina un lac adanc de peste 2 metri - Lacul Sarat.
Acesta este unic in tara, iar peste tot becuri electrice lumineaza milenarele straturi de sare. Iesind la lumina soarelui, multe alte obiective asteapta sa fie vizitate, printre care demne de amintit sunt Manastirile: Putna - 37 km, Sucevita - 24 km, Moldovita - 32 km , Voronet - 25 km.

Catedrala din Cacica...loc de perelinaj pentru credinciosii catolici

Catedrala din Cacica a fost sfintita in 1904, iar de atunci a devenit loc de pelerinaj pentru credinciosii catolici din intreaga Europa, iar, pina in 1949, o garnitura de tren a circulat pe ruta Viena – Cacica in preajma zilei de 15 august. La 15 august 1996, biserica din Cacica a fost declarată sanctuar diecezan, apoi "Sanctuar naţional", iar în 2000 a primit titlul de "Basilica Minor" de la Papa Ioan Paul al II-lea.

Aceasta conţine şi o reproducere a Icoanei miraculoase a Maicii Domnului "Madona Neagră" de la Czestochowa (Silezia), considerată drept făcătoare de minuni. Pelerinajul catolic întreprins aici este, se pare, cel mai mare din Moldova, la el participînd mai mulţi episcopi din România şi din străinătate, zeci de preoţi şi zeci de mii de credincioşi.

Cacica...în zilele noastre

Chiar dacă aceasta zonă a devenit destul de mediatizată, atunci când întrebi, localnicii spun că aici nu e zonă turistică. Da, e frumos pe la ei, după cum spunea o doamnă cu trei copii al cărei soţ lucrează în Spania, nu se compară cu alte părţi: nu i-a plăcut deloc acolo, era urît… Dar e un soi de frumos pentru noi şi-ai noştri. Sînt obcinile Bucovinei, peisaje idilice, mioritice, deal-vale şi tot tacîmul, cu case falnice ce-ncep să-şi iţească măcar un etaj… Dar, zic tot ei, oamenii, nu se compară cu cele din Marginea sau Cajvana, comune învecinate, care au două, trei etaje, pentru că oamenii de acolo sînt plecaţi la munca în străinătate încă de pe vremea lui Ceauşescu...
În Cacica, încă se mai păstrează casele cu prispă sau cerdac, făcute din lemn şi acoperite cu draniţă (un soi de solzi din lemn, în general maro, care ţin de cald, dar sînt şi de decor). Desigur, acestea nu reprezintă decît o parte dintre ele: tendinţe de a le renova, mări şi adapta modelor nescrise, dar puternice, copleşitoare. Deja au apărut şi aici cîteva case portocalii, ba chiar şi roz, din BCA, "cum se poartă acum": una dintre ele este chiar o pensiune, alta " unul din restaurantele locale, Mărţişor, care, în timp, se pare că va deveni şi hotel…
Există şi case hipertradiţionale, cu stîlpi maramureşeni, minuţios sculptaţi. Dar şi altele avangardiste, dacă nu în mici elemente arhitecturale (un ochi de geam rotund, marinăresc…), în adăugirile gardului sau grădinii: leii de piatră (despre care am mai amintit), piticii, felinarele şi moriştile de grădină…

Cacica....o frumusete durabila

Comuna Cacica este situată în partea centrală a judeţului Suceava, , în zona de podiş şi a dealurilor subcarpatice la intersecţia drumurilor naţionale D.N.2E Păltinoasa-Solca şi drumurile judeţene D.J. 178 A Pîrteştii de Sus - Costina, D.J. 178 E Botoşana – Pîrteştii de Sus.

Numele satului îşi are originea din limba poloneză, cuvântul „kaczka” însemnând „raţă”.

Aceasta îşi are începuturile odată cu ocuparea Bucovinei de către Imperiul habsburgic şi întocmirea de noua administraţie a primelor hărţi şi recesăminte, unde apar notificate, pentru început, doar denumirea pârâului şi a văii "KASIKSA" (1774), "KACZIKA" (1775), "TKACSIKA" (1790) şi apoi, menţionate şi redate grafic 11-17 locuinţe, unele poate doar sezoniere, ridicate de către sătenii din Pîrteşti care foloseau păşunile din acest fund de vale. În scurt timp de la ocupaţie, Camera aulică vieneză angajează, în noua provincie, ample investiţii geologice în scopul descoperirii zăcămintelor de sare, finalizate cu un început de expoatare la Solca şi la Cacica. Aceasta va duce pentru Cacica la colonizări masive de muncitori şi specialişti polonezi (Bochnia şi Wieliczka – zona Cracovia), la care se mai adaugă ucraineni, slovaci, germani, maghiari, evrei… dar şi numeroase familii de bejenar ardeleni, şi ei în căutarea unui destin mai bun.

Deşi documentar satul Cacica nu deţine, asa cum s-a văzut, o vechime deosebită, pe teritoriul său de astăzi cercetările arheologice au indetificat urme de locuire foarte vechi şi variate: neolitic (cultura Cucuteni), epoca bronzului (cultura Noua), importante vestigii dacice şi din perioada de fomare a poporului român (dealul Troian – sec. VII - IX) şi evul mediu (sec. XVI - XVII).

Odată cu descoperirea, în anul 1790, a zăcământului de sare, la o adâncime de 12 m, se conturează perspectiva intensificării exploatării sării, în primul rând sub forma sa solidă.

În anul 1791 a început exploatarea propriu-zisă a sării geme de la Cacica, după care, se va trece la extinderea amenajărilor şi instalaţiilor în scopul obţinerii sării în stare brută şi recristalizată prin fierberea sărămurii. Drept urmare, cu timpul, Cacica se va dezvolta demografic şi economic.

În 1810 în Cacica erau 305 locuitori, iar polonezii erau cei mai numeroşi. În 1896 în localitate erau aproximativ 2000 de locuitori, din care peste 1000 de altă naţionalitate decât cea română. Localitatea Soloneţu Nou a fost întemeiată în 1834 de 30 de familii de munteni polonezi (gorali) veniţi din Adâncata. În 1842 erau atestate 200 de familii de polonezi. În 1910 în localitate erau 813 locuitori. Evoluţia nr. de locuitori în comună se prezintă astfel: în 1930 erau 1711 polonezi, în 1956 erau 1057 polonezi, în anul 1966 erau 1047 polonezi, în anul 1977 erau 1046 polonezi, iar în 1992 erau 1001 polonezi. Aceştia din urmă repartizaţi astfel: 612 în satul Soloneţu Nou (care este cea mai mare comunitate compactă de polonezi din ţară), 298 în satul Cacica, 43 în cătunul Runcu, 30 în cătunul Maidan şi 18 în satul Pârteştii de Sus.